Pe scurt
Instaurarea comunismului în România a început odată cu ocuparea teritoriului de către Armata Roșie în toamna anului 1944 și s-a consolidat prin presiuni politice și militare sovietice, culminând cu proclamarea Republicii Populare Române la 30 decembrie 1947. Noul regim a impus măsuri de sovietizare, precum reforma agrară, naționalizarea economiei și represiunea politică, subordonând România intereselor geopolitice ale URSS.
Contextul ocupării sovietice (1944-1945)
La 23 august 1944, în contextul avansării frontului sovietic, regele Mihai I, alături de partidele istorice (PNL, PNȚ) și a unor comuniști, l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu și a anunțat retragerea României din Axă. Armata sovietică a intrat în țară fără a întâmpina rezistență organizată, iar Stalin a impus, prin intermediul sovieticului Andrei Vîșinski, o Comisie Aliată de Control (CAC) dominată de URSS.
- Ultimatumul lui Vîșinski (februarie 1945) – Andrei Vîșinski, comisarul sovietic pentru afaceri externe, a sosit la București și l-a convocat pe regele Mihai, cerându-i în termeni ultimativi să-l numească pe Petru Groza ca prim-ministru. Regele a încercat să amâne, dar Vîșinski l-a amenințat cu ruperea relațiilor diplomatice și cu ocuparea militară totală.
- În 6 martie 1945 s-a format guvernul Groza, dominat de comuniști, deși aceștia nu câștigaseră alegeri libere.
Măsurile de sovietizare (1945-1948)
Guvernul condus de Petru Groza (Frontul Plugarilor) a inclus reprezentanți ai Partidului Comunist Român (PCR), ai social-democraților și ai altor partide satelit. Acest guvern a instituit treptat măsuri de sovietizare:
- Reforma agrară din 1945 – a confiscat pământurile marilor proprietari și le-a distribuit țăranilor săraci, dar a creat dependența de stat.
- Naționalizarea principalelor întreprinderi (Legea 119/1948) și a băncilor – statul a preluat toate întreprinderile industriale, miniere, bancare, de asigurări și de transport, inclusiv cele deținute de străini. Acest act a distrus clasa de mijloc și a concentrat economia în mâinile partidului.
- Instituirea unui control strict asupra presei, învățământului și justiției.
Proclamarea Republicii Populare Române (decembrie 1947)
În decembrie 1947, sub amenințarea ocupării permanente și a unui proces sumar, regele Mihai I a fost forțat să abdice.
- Abdicarea regelui Mihai I (30 decembrie 1947) – Regele a fost convocat la Palatul Regal, unde premierul Petru Groza și liderul PCR Gheorghe Gheorghiu-Dej i-au prezentat un text de abdicare pregătit de sovietici. Sub amenințarea că, dacă nu semnează, 1.000 de tineri din familii regaliste vor fi împușcați și țara va fi ocupată definitiv, regele a semnat.
- La 30 decembrie 1947 a fost proclamată Republica Populară Română (RPR).
Consolidarea regimului comunist (1948-1958)
Noul regim, condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej și Ana Pauker, a adoptat o constituție de tip sovietic (1948) și a lansat planificarea centralizată (primul plan cincinal 1951-1955).
- Ocupația sovietică a durat formal până la retragerea trupelor în 1958, dar controlul politic și economic al Moscovei s-a menținut prin intermediul PCR și al Securității (create în 1948).
- Regimul a recurs la represiune: arestări în masă, deportări în Bărăgan, înființarea de lagăre de muncă (Canalul Dunăre-Marea Neagră) și epurarea elitelor tradiționale.
- Colectivizarea forțată a agriculturii a fost începută oficial în 1949.
Astfel, republica populară a fost un instrument al dictaturii proletariatului, subordonată intereselor geopolitice ale URSS.
Verifică-te!
- Ce eveniment a avut loc la 23 august 1944 și care a fost consecința imediată pentru România?
- Care a fost ultimatumul dat de Andrei Vîșinski regelui Mihai I în februarie 1945 și ce guvern a rezultat?
- Ce măsuri economice și politice a impus noul regim comunist după proclamarea Republicii Populare Române?