Unirea Principatelor Române (1859) și domnia lui Cuza

Pe scurt

Unirea Principatelor Române s-a realizat în 1859 prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei și al Țării Românești, un proces fundamental pentru formarea statului național român modern. Domnia lui Cuza a fost marcată de reforme esențiale (agraă, secularizarea averilor mănăstirești, învățământ), dar și de autoritarism, ceea ce a dus la formarea Coaliției Monstruoase și la abdicarea sa în 1866.

Contextul internațional și premisele unirii

După Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a fost slăbită, iar Marile Puteri (Austria, Franța, Prusia, Anglia, Sardinia și Imperiul Otoman) au căutat un nou echilibru în regiune. Prin Tratatul de la Paris (1856), principatele au rămas sub suzeranitatea Porții, dar au primit autonomie administrativă. Convenția de la Paris (1858) a permis unirea economică și militară, nu și politică.

Adunările ad-hoc (1857), formate prin vot larg (boieri, clerici, țărani liberi), au cerut unirea sub un domn străin, dar fără sprijinul Marilor Puteri.

Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza (1859)

Soluția a venit prin alegerea lui Cuza, un unionist moderat, cunoscut pentru cariera sa militară și administrativă:

• 5 ianuarie 1859 – Adunarea Electivă a Moldovei (la Iași) l-a ales domn pe Cuza, cu 48 de voturi din 53
• 24 ianuarie 1859 – Adunarea Electivă a Țării Românești (la București) l-a ales la rândul său, cu 64 de voturi din 70, invocând unirea personală temporară (aceeași persoană, dar state separate)

Marile Puteri au recunoscut unirea personală în 1861.

Reformele domniei lui Cuza

Cuza a inaugurat un program amplu de reforme

• Reforma agrară (1864) – țăranii au primit pământ în proprietate (dezmembrarea moșiei boierești, cu despăgubiri plătite de stat în 15 ani); s-a desființat iobăgia (claca, dijmele), iar țăranii au primit între 3 și 7 hectare per familie, în funcție de zonă
• Secularizarea averilor mănăstirești (1863) – bunurile au trecut la stat, pentru a finanța reformele
• Reforma învățământului – prin Legea instrucțiunii publice (1864) s-a introdus învățământul primar gratuit și obligatoriu
• Reforma justiției și a armatei

Autoritarismul și căderea lui Cuza

În 1864, Cuza a organizat un plebiscit pentru a-și impune Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris, care a introdus un sistem bicameral (Senat și Adunarea Deputaților) și a concentrat puterea în mâinile domnitorului.

Opoziția conservatoare (boierii) și liberalii (care au cerut unirea politică pe deplin) au format Coaliția Monstruoasă, care l-a forțat pe Cuza să abdice la 11/23 februarie 1866, sub amenințarea armatei (generalul Ion C. Brătianu, colonelul Haralambie).

Importanța istorică

Domnia lui Cuza a fost esențială pentru modernizarea României, dar instabilitatea politică a dus la înlocuirea sa cu Carol I (dinastic, de origine germană), care a condus la unirea politică deplină și la obținerea independenței (1877).

Verifică-te!

1. Care au fost cele două date și locurile unde a avut loc dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza în 1859?
2. Ce prevedea Statutul Dezvoltător al Convenției de la Paris (1864) și cum a fost impus?
3. Cine a format Coaliția Monstruoasă și care au fost principalele cauze ale abdicării lui Cuza în 1866?