Rationamente inductive si deductive: definitii, diferente, criterii de corectitudine

Rationamentele sunt operatii logice prin care, pe baza unor propozitii date (premise), se ajunge la o concluzie noua. In functie de directia inferentei, rationamentele se clasifica in deductive si inductive.

Rationamentul deductiv porneste de la general la particular. Daca premisele sunt adevarate si rationamentul este valid (respecta reguli logice), concluzia este in mod necesar adevarata. Validitatea deductiva este o chestiune de forma: un silogism de tipul "Tot A este B; C este A; deci C este B" este corect din punct de vedere formal.

Criterii de corectitudine: (1) premisele sa fie adevarate; (2) forma inferentei sa fie valida (nu se incalca reguli logice, ex. termenul mediu distribuit corect).

Rationamentul inductiv porneste de la particular la general (sau de la particular la particular). Concluzia nu este certa, ci probabila. De exemplu: "Am vazut 100 de lebede albe; deci toate lebedele sunt albe" – concluzia poate fi falsa (exista lebede negre in Australia).

Criterii de corectitudine: (1) numarul suficient de observatii; (2) varietatea cazurilor; (3) absenta contraexemplelor; (4) puterea explicativa a generalizarii.

Diferente esentiale: Deductia ofera certitudine logica (daca premisele sunt adevarate), in timp ce inductia ofera doar probabilitate. Deductia nu adauga informatie semantica noua (concluzia este implicit continuta in premise), pe cand inductia extinde cunostintele, dar cu riscul erorii. In stiinta, deductia este utilizata in demonstrarea teoremelor, iar inductia in formularea ipotezelor.

Criterii de corectitudine pentru un rationament deductiv: validitatea formala (conform legilor silogismului, modus ponens, modus tollens etc.) si adevarul premiselor. Pentru inductie: reprezentativitatea esantionului, consistenta cu datele, puterea predictiva.

In concluzie, intelegerea acestor tipuri de rationamente este fundamentala pentru gandirea critica, rezolvarea problemelor si pentru subiectele de Bacalaureat la Logica.

Exemple

• Exemplul 1 (deductiv): Premisa majora: Toate mamiferele sunt vertebrate. Premisa minora: Delfinul este un mamifer. Concluzie: Delfinul este vertebrat. Acest silogism este valid (forma: Toate M sunt V, D este M, deci D este V). Daca premisele sunt adevarate, concluzia este certa.
• Exemplul 2 (inductiv): Premise: Observ ca prietenul meu Ion a mancat de 10 ori inghetata de vanilie si i-a placut; de fiecare data cand a mancat inghetata de ciocolata, a facut alergie. Concluzie: Lui Ion ii place inghetata de vanilie, dar nu si cea de ciocolata. Concluzia este probabila, dar nu sigura – poate exista un alt factor.
• Exemplul 3 (criterii de corectitudine): Un rationament deductiv gresit: Toate pisicile sunt animale (A). Toate cainii sunt animale (B). Deci toate pisicile sunt caini. Desi premisele sunt adevarate, forma este invalida (termenul mediu nu este distribuit corect). Un rationament inductiv slab: 3 dintre prietenii mei sunt blondi si poarta ochelari; deci toti blondii poarta ochelari. Esantionul este prea mic si nereprezentativ, concluzia fiind foarte slaba.

Concepte cheie: Rationament deductiv: de la general la particular, certitudine, Rationament inductiv: de la particular la general, probabilitate, Validitate formala vs. adevar al premiselor, Criterii de corectitudine: forma, esantion, reprezentativitate