Pe scurt
Omul este prin natură o ființă socială și politică, care își desăvârșește existența doar în cadrul comunității, fie că este vorba de cetatea antică greacă sau de statul modern bazat pe contract social. Filosofii antici, precum Aristotel și Platon, consideră că viața în afara polis-ului este imposibilă pentru om, iar teoreticienii moderni ai contractului social (Hobbes, Locke, Rousseau) explică trecerea de la starea naturală la societatea organizată printr-un acord între indivizi.
Omul ca animal politic la Aristotel
- Aristotel, în lucrarea *Politica*, afirmă: „Omul este prin natură un animal politic” (*zōon politikon*).
- Singurătatea absolută (viața în afara *polis*-ului) este specifică doar fiarelor sau zeilor, nu oamenilor.
- Polis-ul (orașul-stat) există în mod natural, iar omul, ca parte a acestuia, tinde spre fericire (*eudaimonia*) prin virtute și viață rațională în comunitate.
- Exemplu: O persoană care trăiește singură, fără să participe la viața polis-ului, nu este cu adevărat umană, deoarece nu-și poate exercita facultățile raționale și morale. Aristotel spune că cine nu poate trăi în comunitate este fie o fiară (nu are nevoie de lege), fie un zeu (este deasupra legilor omenești).
Statul ideal la Platon
- Platon, în *Republica*, dezvoltă ideea unui stat ideal, condus de filozofi-regi.
- Fiecare individ îndeplinește rolul pentru care este născut:
-
Lucrătorii asigură bunurile materiale
- Războinicii păzesc cetatea
- Conducătorii guvernează înțelept
- Omul este o ființă socială ale cărei trei părți ale sufletului (rațiune, impuls, apetit) trebuie să fie în armonie, similar cu cele trei clase sociale din polis.
- Exemplu: În *Republica*, un om care aparține clasei lucrătorilor este fericit când își face bine meseria și nu aspiră să conducă, la fel cum sufletul său este în echilibru când apetitul este controlat de rațiune.
Teoria contractului social modernă
- Teoria contractului social (Hobbes, Locke, Rousseau) introduce ideea că omul, în stare naturală, trăiește fără legi, dar pentru a evita haosul sau a proteja drepturile, indivizii convin să creeze un stat prin intermediul unui contract.
Thomas Hobbes (*Leviatanul*)
- Oamenii sunt egoști și luptă constant
- Doar un suveran absolut poate menține pacea
John Locke
- Drepturile naturale (viață, libertate, proprietate) preexistă contractului
- Statul este un garant al acestor drepturi
Jean-Jacques Rousseau (*Contractul social*)
- Omul este bun în stare naturală, dar societatea îl corupe
- Prin contract, omul câștigă libertatea morală prin supunerea voinței generale
- Exemplu: Un individ care trăiește în pădure, conform instinctelor, este liber fizic, dar nu are siguranță sau moralitate. Prin contractul social, el renunță la libertatea naturală pentru a câștiga libertatea civilă și dreptul de proprietate, acceptând să se supună voinței generale exprimate de popor.
Concluzie
Omul nu poate fi conceput în afara relațiilor sociale și politice, fie că vorbim de cetatea antică (Aristotel, Platon), fie de statul modern contractual (Hobbes, Locke, Rousseau).
Verifică-te!
- Ce înseamnă expresia *zōon politikon* folosită de Aristotel și ce consecințe are pentru natura umană?
- Care sunt cele trei clase sociale din statul ideal platonician și cu ce părți ale sufletului corespund ele?
- Cum diferă viziunea lui Hobbes despre starea naturală față de cea a lui Rousseau?