Pe scurt
Propozițiile completive sunt subordonate care îndeplinesc funcția sintactică de complement direct sau indirect față de un element regent. Completiva directă este introdusă prin conjuncția „que” (fără prepoziție), în timp ce completiva indirectă este precedată de o prepoziție sau locuțiune prepozițională. Modul verbului din completivă poate fi indicativ sau subjonctiv, în funcție de verbul regent.
Definiția și funcția propozițiilor completive
Propozițiile completive sunt propoziții subordonate care îndeplinesc funcția sintactică de
complement direct sau
indirect față de un element regent (de obicei un verb, dar și un adjectiv sau un adverb).
Completiva directă
- Este introdusă, în general, prin conjuncția „que” (sau varianta „qu'” în fața vocalelor).
- Răspunde la întrebarea „quoi?” (ce?) sau „qui?” (cine?).
- Nu este precedată de o prepoziție.
- Poate fi uneori introdusă de pronume interogativ sau exclamativ („qui”, „quoi”, „ce qui”, „ce que”), în special în stilul indirect liber.
- Exemplu: „Je pense que tu as raison.” – „Je pense quoi?” – „que tu as raison.”
Completiva indirectă
- Este introdusă prin conjuncții sau locuțiuni conjunctive precum „à ce que”, „de ce que”, „sur ce que”, „dans ce que” etc., în funcție de prepoziția cerută de verbul regent.
- Răspunde la întrebări precum „à quoi?” (la ce?), „de quoi?” (despre ce?), „sur quoi?” (asupra cărui lucru?).
- Este întotdeauna precedată de o prepoziție (sau de o locuțiune prepozițională).
- Exemplu: „Je me souviens de ce que tu m'as dit.” – „Je me souviens de quoi?” – „de ce que tu m'as dit.”
Diferența esențială dintre completiva directă și indirectă
- Completiva directă nu este precedată de o prepoziție.
- Completiva indirectă este întotdeauna precedată de o prepoziție (sau de o locuțiune prepozițională).
Modul verbului în completivă
- Indicativ pentru certitudini și constatări (de exemplu, verbe de opinie la afirmativ).
- Subjonctiv pentru dubiu, voință, sentimente (de exemplu, verbe de sentiment sau dubiu; în context negativ sau interogativ, verbul „penser” poate necesita subjonctiv).
Cazuri speciale și verbe particulare
- Verbul „dire” poate introduce atât completiva directă („Je dis que tu es gentil”), cât și indirectă („Je dis à quelqu'un que...”).
- Verbul „penser” introduce de obicei completiva directă, dar în context negativ sau interogativ poate necesita subjonctiv.
- Există verbe care pot introduce ambele tipuri de completive, cu sensuri diferite (ex: „penser” cu completiva directă vs „penser à ce que” cu indirectă).
Identificarea completivelor
Pentru a identifica o completivă, se pune întrebarea potrivită după verbul regent și se verifică prezența prepoziției. La nivel avansat, este important să se distingă completivele de alte subordonate (cum ar fi cele circumstantiale sau relative) prin funcția lor de complement al verbului.
Exemple detaliate
- Exemplul 1: Completiva directă – „Je crois qu'il viendra.” (Eu cred că el va veni.) Analiză: Verb regent = „crois” (a crede); întrebare: „Je crois quoi?” – „qu'il viendra”; nu există prepoziție înainte de „que”; modul indicativ (viitor) deoarece verbul exprimă o certitudine la afirmativ.
- Exemplul 2: Completiva indirectă – „Je m'attends à ce qu'il réussisse.” (Mă aștept ca el să reușească.) Analiză: Verb regent = „m'attends” (a se aștepta); prepoziția „à” este cerută de verb; urmată de „ce que” (locuțiune conjunctivă); întrebare: „Je m'attends à quoi?” – „à ce qu'il réussisse”; modul subjonctiv (prezent) deoarece verbul exprimă o așteptare care implică un grad de incertitudine.
- Exemplul 3: Completiva directă cu subjonctiv – „Je doute qu'il soit honnête.” (Mă îndoiesc că el este cinstit.) Analiză: Verb regent = „doute” (a se îndoi); completiva directă este introdusă prin „que” (fără prepoziție); modul subjonctiv (prezent) este obligatoriu deoarece verbul exprimă îndoială. Întrebare: „Je doute quoi?” – „qu'il soit honnête.”
Concepte cheie
- Completiva directă: introdusă prin 'que' (fără prepoziție), răspunde la 'quoi?' sau 'qui?'.
- Completiva indirectă: introdusă prin prepoziție + 'ce que' (ex: 'à ce que', 'de ce que'), răspunde la prepoziție + 'quoi?'.
- Modul verbului în completivă: indicativ pentru certitudini și constatări, subjonctiv pentru dubiu, voință, sentimente.
- Stilul indirect: transformarea completivelor directe și indirecte în funcție de timpul verbului regent (concordanța timpurilor).
- Verbe care pot introduce ambele tipuri de completive, cu sensuri diferite (ex: 'penser' cu completiva directă vs 'penser à ce que' cu indirectă).
Verifică-te!
- Care este diferența esențială dintre o completivă directă și una indirectă în limba franceză?
- Ce mod verbal se folosește într-o completivă după un verb care exprimă îndoială?
- Cum se identifică o propoziție completivă într-o frază?