Pe scurt
Propozițiile relative sunt subordonate care oferă informații suplimentare despre un substantiv sau pronume. Există două tipuri principale: definitorii (esențiale, fără virgule) și non-definitorii (neesențiale, cu virgule). Pronumele relativ poate fi omis doar când este obiect în propozițiile definitorii, iar reducerea propozițiilor relative este posibilă prin păstrarea participiului.
Tipuri de propoziții relative
Propoziții relative definitorii (defining)
- Sunt esențiale pentru identificarea substantivului; fără ele, sensul propoziției este incomplet sau ambiguu.
- Nu se separă prin virgule de propoziția principală.
- Exemplu: *The student who studies hard passes the exam.* (Care student? Cel care învață mult.)
Propoziții relative non-definitorii (non-defining)
- Adaugă informații suplimentare, neesențiale; substantivul este deja clar identificat.
- Se scriu întotdeauna între virgule.
- Exemplu: *My brother, who lives in London, is a doctor.* (Frații mei sunt deja cunoscuți; informația despre Londra este un bonus.)
Omiterea pronumelui relativ
- În propozițiile relative definitorii, dacă pronumele relativ este obiectul verbului din propoziția subordonată, acesta poate fi omis.
-
Exemplu corect: *The book (that/which) I read was fascinating.* („book” este obiectul lui „read”)
- Dacă pronumele relativ este subiect, nu poate fi omis.
-
Exemplu incorect: *The man called you is here.* (corect: *The man who called you is here.*)
Reducerea propozițiilor relative (reduced relatives)
- La timpul prezent: se elimină pronumele relativ și verbul auxiliar, păstrând participiul prezent (-ing) sau adjectivul.
-
Exemplu: *The boy who is playing football is my cousin.* → *The boy playing football is my cousin.*
- La timpul trecut sau la pasiv: se folosește participiul trecut (-ed sau forma a treia).
-
Exemplu: *The car that was stolen was found.* → *The car stolen was found.*
- Reducerea este posibilă
doar în propozițiile relative
definitorii.
- Este posibilă doar când verbul este la un timp progresiv sau la pasiv.
- Nu se reduce dacă verbul este simplu și fără auxiliar (ex: *The man who lives next door* nu poate deveni *The man lives next door* – ar fi o propoziție nouă).
Exemple comparative
- Defining vs. Non-defining:
- *The teacher who helps us is very kind.* – fără virgule, esențial pentru identificare.
- *Mrs. Smith, who helps us, is very kind.* – cu virgule, informație adăugată.
- Omission of relative pronoun:
- *The film (that) we saw yesterday was boring.* – „that” poate lipsi, deoarece este obiect.
- *The film that won the award was boring.* – nu putem omite „that”, deoarece este subiect.
- *The man who is standing at the door is my uncle.* → *The man standing at the door is my uncle.* (prezent progresiv)
- *The books that were written by Orwell are famous.* → *The books written by Orwell are famous.* (pasiv)
Verifică-te!
- Care este diferența principală între o propoziție relativă definitorie și una non-definitorie în ceea ce privește utilizarea virgulelor?
- În ce condiții poate fi omis pronumele relativ într-o propoziție relativă definitorie?
- Cum se formează o propoziție relativă redusă la timpul trecut pasiv?