Pe scurt
Regimul comunist din România s-a instaurat progresiv între 1945 și 1948, prin presiuni sovietice și abdicarea forțată a Regelui Mihai I. Particularitățile sale au inclus naționalismul comunist sub Ceaușescu, cultul personalității și o represiune internă extrem de dură, realizată prin Securitate. Regimul a căzut în decembrie 1989, în urma unor proteste de masă și a execuției dictatorului.
Instaurarea regimului comunist (1945-1948)
- Ocuparea țării de către Armata Roșie și presiunile Uniunii Sovietice asupra Regelui Mihai I
- La 30 decembrie 1947, regele a fost forțat să abdice
- La 13 aprilie 1948 a fost adoptată Constituția Republicii Populare Române, care a desființat monarhia și a instituit un regim de tip sovietic
- Partidul Comunist Român (PCR) a preluat controlul total asupra statului, economiei și societății, condus de Gheorghe Gheorghiu-Dej și ulterior de Nicolae Ceaușescu
Particularitățile regimului comunist românesc
- Naționalismul comunist promovat de Ceaușescu, care a dus la o ruptură față de Moscova după 1964
- Cultul personalității exacerbat
- Independența față de Blocul Sovietic în anumite domenii (de exemplu, refuzul participării la invadarea Cehoslovaciei în 1968)
- Represiunea internă extrem de dură, realizată prin intermediul Securității
Mecanismele represiunii
- Eliminarea opoziției politice
- Controlul asupra presei, culturii și educației
- Colectivizarea forțată a agriculturii (între 1949 și 1962) – proces violent de desființare a proprietății private asupra pământului și de înființare a fermelor colective (C.A.P.-uri); țăranii care s-au opus au fost deportați, închiși sau uciși, ceea ce a dus la foamete și scăderea drastică a producției agricole
- Deportările în Bărăgan
- Închisorile politice (de exemplu, Sighet, Gherla, Aiud)
- Supravegherea permanentă a populației
Perioada Ceaușescu (1965-1989)
- Introducerea unei forme de „comunism național”
- Politica economică de industrializare forțată
- Sistematizarea satelor și urbanizarea forțată – prin Decretul 153/1970, satele considerate „neviabile” urmau să fie demolate, iar locuitorii mutați în blocuri; acest proces a întâmpinat rezistență și a fost parțial abandonat după 1989, dar a distrus comunități rurale seculare
- Represiunea severă împotriva disidenței, inclusiv a intelectualilor – după 1971, odată cu „Tezele din iulie”, Ceaușescu a intensificat cenzura și a arestat sau pus sub supraveghere scriitori, istorici, filosofi (cazurile Paul Goma, Doina Cornea sau Mircea Dinescu sunt reprezentative)
- Revoluția din decembrie 1989 – regimul a căzut în urma unor proteste de masă și a execuției dictatorului, la 25 decembrie 1989
Verifică-te!
- Care au fost cele două etape principale prin care s-a instaurat regimul comunist în România între 1945 și 1948?
- Ce a însemnat „naționalismul comunist” promovat de Ceaușescu și cum s-a manifestat acesta în relația cu Uniunea Sovietică?
- Care au fost principalele metode de represiune folosite de regimul comunist împotriva populației și a disidenței?