Pe scurt
Unirea Principatelor Române din 1859, realizată prin alegerea aceluiași domnitor, Alexandru Ioan Cuza, în Moldova și Țara Românească, a fost momentul fondator al statului național unitar român modern. Domnia lui Cuza (1859-1866) a fost marcată de reforme structurale esențiale – agrară, justiției, învățământului, militară, administrativă și secularizarea averilor mănăstirești – care au transformat principatele dintr-o societate feudală într-un stat modern. Deși a fost forțat să abdice în 1866, moștenirea sa legislativă și instituțională a fost continuată de Carol I și de constituția din 1866.
Contextul istoric și diplomatic al Unirii
Unirea Principatelor Române (Moldova și Țara Românească) din 1859 reprezintă momentul fondator al statului național unitar român modern, realizat în contextul efervescenței naționale europene și al crizei sistemului geopolitic otoman. Procesul unirii a fost precedat de două decenii de revoluții (1821, 1848) și de lupta diplomatică a elitelor românești (fracțiunea unionistă condusă de Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica) pentru înlăturarea dominației otomane și a influenței rusești.
Alegerile pentru domnitor în cele două principate, organizate sub presiunea Marilor Puteri (Franța a sprijinit unirea, Austria și Imperiul Otoman s-au opus), au dus la alegerea aceluiași candidat, colonelul Alexandru Ioan Cuza, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Prin acest act, unirea era un fapt împlinit, recunoscut ulterior de Poartă și de marile puteri prin Convenția de la Paris (1858) și prin actul adițional din 1859.
- Exemplu - Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza: În ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Moldovei, dominată de unioniști, l-a ales pe Cuza ca domnitor la 5 ianuarie. La 24 ianuarie, Adunarea din Țara Românească l-a ales și ea pe același Cuza, profitând de ambiguitatea Convenției de la Paris care nu interzicea alegerea aceleiași persoane. Astfel, unirea a fost realizată printr-un vot dublu, iar Cuza a devenit domnitor al ambelor principate, contrar intențiilor Marilor Puteri care doreau doar o uniune vamală și monetară.
Reformele structurale ale domniei lui Alexandru Ioan Cuza (1859-1866)
Domnia lui Cuza (1859-1866) a fost marcată de reforme structurale care au transformat principatele dintr-o societate feudală într-un stat modern.
Reforma agrară (1864)
- Legea rurală (14 august 1864) a desființat claca și dijma (obligațiile feudale)
- A împroprietărit țăranii cu loturi de pământ variind între 2,5 și 7 hectare, în funcție de zonă
- Pământul a fost acordat cu titlu de proprietate, dar cu obligația de a plăti despăgubiri către foștii proprietari (boieri), ceea ce a creat nemulțumiri
- Reforma a fost esențială pentru modernizarea agriculturii și pentru emanciparea țărănimii, deși a lăsat în urmă o problemă agrară nerezolvată
Reforma justiției
- Introducerea codurilor moderne
- Înființarea tribunalelor județene și a Curții de Casație
Reforma învățământului (Legea instrucțiunii publice din 1864)
- Adoptată la 6 decembrie 1864
- A introdus învățământul primar obligatoriu, gratuit și laic (desprins de sub controlul bisericii)
- A înființat școli primare rurale și urbane, gimnazii (3 ani), licee (4 ani) și două universități (Iași și București)
- A creat Școala Normală de la București pentru formarea învățătorilor
- Această lege a crescut alfabetizarea și a creat o clasă de funcționari și intelectuali necesari statului modern
Reforma militară
- Crearea unei armate naționale permanente
Reforma administrativă
- Unificarea celor două principate sub un singur guvern și o singură Adunare Legislativă
Secularizarea averilor mănăstirești (1863)
- Terenurile și veniturile bisericești au fost trecute în proprietatea statului
- A eliberat resurse pentru dezvoltare
Sfârșitul domniei și moștenirea
Deși a fost forțat să abdice în 1866 din cauza opoziției conservatoare și a unei coaliții politice nemulțumite de autoritarismul său, Cuza a pus bazele României moderne, iar moștenirea sa legislativă și instituțională a fost continuată de Carol I și de constituția din 1866.
Verifică-te!
- Care au fost cele două date la care Alexandru Ioan Cuza a fost ales domnitor în Moldova și, respectiv, în Țara Românească?
- Ce prevedea Legea rurală din 1864 cu privire la obligațiile feudale și la despăgubirile către boieri?
- Ce instituții de învățământ superior au fost înființate prin Legea instrucțiunii publice din 1864?