Aparatul locomotor: schelet si muschi

Pe scurt

Aparatul locomotor este format din schelet (componenta pasivă) și mușchi (componenta activă), asigurând susținerea corpului, protecția organelor și mișcarea. Scheletul uman adult are 206 oase, iar mușchii scheletici sunt formați din fibre striate cu contracție voluntară, bazată pe teoria filamentelor alunecătoare. La Bacalaureat, se cer cunoștințe despre structura osului, tipurile de articulații, mușchii principali și mecanismul contracției musculare.

Componentele aparatului locomotor

Aparatul locomotor este ansamblul de organe care asigură susținerea corpului, protecția organelor interne și mișcarea. Este compus din două componente principale: scheletul (pasiv) și mușchii (activ).

Scheletul uman

Scheletul uman adult conține 206 oase, clasificate anatomic în:

• Schelet axial – craniu, coloană vertebrală, cutie toracică
• Schelet apendicular – centuri scapulară și pelviană, membrele superioare și inferioare

Oasele sunt formate din țesut osos compact (la exterior) și spongios (la interior), cu măduvă osoasă roșie (hematogenă) și galbenă (adiposă).

Structura osului lung (femurul)

La exterior se află periostul fibros, apoi țesut osos compact, iar în interior țesut osos spongios cu măduvă roșie. La capete, există cartilaj articular hialin. La examen, se cere identificarea părților pe o secțiune transversală.

Articulațiile

Articulațiile sunt zonele de contact între oase. Se clasifică în:

• Sinartroze (fixe) – de exemplu, suturile craniene
• Anfiartroze (semimobile) – de exemplu, discurile intervertebrale
• Diartroze (mobile) – de exemplu, genunchiul, umărul

Articulația genunchiului

Este o diartroză complexă (bicondilară) cu:

• Meniscuri (laterale și mediale) – amortizează șocurile
• Ligamente încrucișate (anterioară și posterioară) – împiedică deplasarea femurului față de tibie
• Capsulă articulară cu lichid sinovial

Se asociază cu mușchiul cvadriceps (extensor) și ischiogambierii (flexori).

Mușchii scheletici

Mușchii scheletici sunt organe active, formate din fibre striate, cu contracție voluntară.

Structura microscopică

Sarcomerul este unitatea funcțională, delimitată de discurile Z, conținând filamente subțiri de actină și groase de miozină.

Mecanismul contracției musculare

Contracția musculară se explică prin teoria filamentelor alunecătoare:

1. Impulsul nervos eliberează calciu din reticulul sarcoplasmatic
2. Calciul se leagă de troponină, expunând site-urile active ale actinei
3. Capetele de miozină se atașează și trag actina spre centrul sarcomerului
4. ATP-ul este esențial pentru detașarea miozinei și pentru pompa de calciu

Procesul detaliat: Un potențial de acțiune ajunge la placa motorie, eliberează acetilcolină, depolarizează sarcolema, calciul iese din reticulul sarcoplasmatic, se leagă de troponină, tropomiozina se deplasează, miozina se leagă de actină și prin hidroliza ATP se produce alunecarea filamentelor. Rezultatul: scurtarea sarcomerului și contracția mușchiului.

Tipuri de funcționare în rezistență

• Anaerob – fermentație lactică
• Aerob – ciclul Krebs

Mușchii principali

• Biceps
• Triceps
• Deltoid
• Cvadriceps
• Fesieri
• Ischiogambieri

Reflexul miotatic și tonusul muscular

Reflexul miotatic (de întindere) și tonusul muscular sunt importante pentru înțelegerea funcționării aparatului locomotor, alături de rolul tendonului și ligamentelor.

Verifică-te!

1. Care sunt cele trei tipuri de articulații și câte un exemplu pentru fiecare?
2. Ce rol are calciul în mecanismul contracției musculare?
3. Din ce componente este format scheletul axial și scheletul apendicular?