norocsubstantiv
no-roc
Definiții
substantiv neutru
1Soartă favorabilă; întâmplare fericită care aduce succes sau beneficii.
„A avut noroc la examen pentru că a nimerit subiectele pe care le învățase."
substantiv neutru
2Succes, izbândă într-o acțiune sau într-o competiție.
„Echipa noastră a avut noroc și a câștigat meciul în ultima secundă."
substantiv neutru
3Formulă de salut sau de urare, folosită la întâlnire sau la despărțire, însemnând 'să-ți meargă bine'.
„Noroc! Ne vedem mâine la școală."
Gramatică
Se folosește adesea în expresii cu verbul 'a avea' (a avea noroc) sau ca interjecție (Noroc!).
Expresii și locuțiuni
a avea noroc — a fi favorizat de întâmplare; a reuși datorită unor circumstanțe favorabile
a-i merge cu noroc — a avea succes în ceea ce face
norocul tău — exprimă faptul că cineva a scăpat de o situație neplăcută datorită întâmplării
a ura noroc — a dori cuiva succes sau o soartă bună
Etimologie
Din slavă (veche) norokŭ, însemnând 'soartă, destin'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la final, nu 'norog' sau 'noroc' cu 'k'. Atenție la diacritice: nu se folosesc diacritice în acest cuvânt.