noblețe - definiție, sinonime, exemple

DEX › noblețe

noblețesubstantiv

no-ble-țe

Definiții

substantiv feminin

1Calitatea de a fi nobil, generos și demn în comportament; măreție sufletească.

„Noblețea lui de caracter l-a făcut să ierte greșeala prietenului."

substantiv feminin

2Categorie socială formată din nobili, persoane cu titluri ereditare de noblețe.

„În Evul Mediu, noblețea avea privilegii speciale."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

nobleți

Articulat

noblețea

Formă de plural rar folosită; substantiv abstract, de obicei la singular.

mărețiedemnitate generozitatedistincțienobilime

josniciemârșăvievulgaritate meschinărie

noblețe sufletească — Generozitate și demnitate morală deosebită.

Din franceză noblesse, italiană nobiltà, latină nobilitas.

Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: noblețe, nu noblete. Atenție la diacritice: â și ț.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.