Definiții
substantiv feminin
1Calitatea de a fi fin, delicat, subtil; rafinament în comportament, gust sau expresie.
„Finețea răspunsului ei a impresionat juriul."
substantiv feminin
2Subțirime, delicatețe a unui material sau a unei țesături.
„Finețea firului de mătase o face potrivită pentru broderii."
substantiv feminin
3Capacitate de a sesiza nuanțe subtile; perspicacitate, inteligență fină.
„Finețea observațiilor sale l-a făcut un critic apreciat."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -e, pluralul este finețuri. Se folosește adesea la singular, cu sens abstract.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'e', nu cu 't' simplu: finețe, nu finete. Atenție la diacritice: â nu apare aici, dar 'ț' este esențial.