Definiții
verb (participiu)
1Formă de participiu a verbului a cădea; care a pierdut echilibrul și a ajuns la pământ.
„Mărul căzut din copac era copt."
adjectiv
2Care este întins la pământ, doborât.
„Soldatul căzut pe câmpul de luptă a fost onorat."
adjectiv
3Figurat: care a pierdut puterea, prestigiul sau statutul moral.
„Un om căzut în dizgrație nu mai are prieteni."
Expresii și locuțiuni
a fi căzut din cer — a fi naiv, a nu înțelege realitatea
a cădea în genunchi — a se supune sau a cere iertare